Bucureștiul are felul lui de a te lua pe sus. Într-o zi poți să te plimbi lejer pe bulevarde late, cu copaci, iar în ziua următoare să te trezești într-un carusel de semafoare, tramvaie și străduțe care par că se răzgândesc din zece în zece metri. Dacă e prima ta închiriere, emoția e normală, și mai ales e utilă, fiindcă te face atent.
O mașină închiriată e, până la urmă, o promisiune pe roți. Promisiunea că ajungi unde ai nevoie, dar și promisiunea că te întorci cu cheile înapoi fără discuții inutile. Între aceste două puncte există un contract, niște obiceiuri de piață și câteva capcane mărunte, din acelea care îți strică ziua fără să fie neapărat un dezastru.
Am învățat de-a lungul timpului că lucrurile care te salvează sunt rareori spectaculoase. De obicei sunt detalii: o poză făcută la timp, o întrebare pusă fără rușine, o frază citită cu atenție. Dacă le bifezi pe rând, fără grabă, prima închiriere devine o experiență chiar plăcută.
Bucureștiul la volan, câteva realități care contează
Orașul ăsta are ritm, dar ritmul lui nu seamănă cu al altor orașe. Dimineața și seara, traficul poate să se îngroașe brusc, iar distanțe mici pe hartă ajung să îți mănânce timp și răbdare. De aceea, înainte să închiriezi, ajută să te gândești sincer pentru ce îți trebuie mașina.
Dacă e pentru drumuri prin țară, contează altceva decât dacă e doar pentru alergat între hotel, birouri și două întâlniri. În București, o mașină mare se simte ca o geantă frumoasă, dar prea rigidă, care te încurcă exact când ai mâinile pline. Și, da, parcarea are propria ei personalitate, uneori cam încăpățânată.
Mai e și partea pe care lumea o uită: stresul. Dacă e prima dată, nu vrei să îți construiești ziua în jurul unei îndoieli, oare am semnat ceva greșit, oare am văzut zgârietura aia. Bucureștiul îți oferă destulă agitație, așa că e bine ca închirierea să fie partea simplă.
Începe cu tine: actele, condițiile și partea de responsabilitate
Închirierea nu începe când primești cheia, începe când dovedești că ai dreptul să conduci și că poți garanta pentru mașină. Asta sună mai oficial decât este, dar în practică înseamnă câteva lucruri de bază. Dacă le ai clare din start, te miști mai ușor și nu te enervezi la ghișeu.
Permisul, vechimea și categoria
Primul lucru este permisul, evident, dar și detaliile lui. Verifică să fie valabil, să fie categoria potrivită pentru mașina pe care o vrei și să nu fie deteriorat, pentru că unele firme sunt surprinzător de stricte la aspectul documentelor. Dacă ești din afara Uniunii Europene, e bine să ai la tine și un permis internațional, în cazul în care ți se cere.
Contează și vechimea de conducere. Unele companii au reguli legate de numărul minim de ani de la obținerea permisului, iar altele taxează suplimentar șoferii foarte tineri. Nu e un capăt de lume, dar e genul de informație care trebuie știută înainte, nu descoperită pe loc, cu coada în spate.
Actul de identitate și potrivirea datelor
În București vei fi întrebat de buletin sau pașaport, iar datele trebuie să se potrivească perfect cu rezervarea. Dacă ai făcut rezervarea pe un nume și te prezinți cu alt nume pe card sau pe act, chiar și diferențe mici, se pot bloca lucrurile. Pare o nimica toată, dar în lumea contractelor mici, nimicurile cântăresc mult.
Dacă ai o adresă diferită față de act sau dacă ești în delegație, uneori ți se poate cere o confirmare suplimentară, mai ales când ridici mașina de la aeroport. Nu e o regulă universală, dar e destul de frecventă încât să merite să fii pregătit. Și, sincer, e mult mai relaxant să ai documentele la îndemână decât să scotocești prin emailuri în fața unui ghișeu.
Cardul, garanția și blocarea sumei
Aici apar cele mai multe surprize. Multe firme cer un card pe numele șoferului principal și blochează o sumă ca garanție, care se deblochează ulterior. Diferența dintre a plăti și a bloca e importantă, fiindcă banii nu pleacă, dar nici nu îi mai poți folosi până se eliberează suma.
Îți recomand să verifici înainte cât e garanția, în ce condiții se reduce și cât durează, în medie, deblocarea. Nu pentru că cineva vrea să te păcălească, ci pentru că fiecare bancă are propriile termene, iar tu ai propriile planuri. Și dacă ai doar un singur card sau un buget strâns în călătorie, blocarea garanției poate să te încurce mai tare decât traficul de la Piața Victoriei.
Cum alegi compania fără să te lași păcălit de poze frumoase
Închirierea de mașini are o problemă clasică: poza arată mereu mai bine decât realitatea. Nu întotdeauna, dar suficient de des cât să nu te bazezi doar pe imagine. Alege compania după transparență și după felul în care îți explică lucrurile, nu doar după prețul afișat.
Dacă vrei un punct de plecare bun, un text bine pus la punct, cu lucruri concrete, poate funcționa ca un reper. Într-o lume în care toți promit rapid și ieftin, uneori ai nevoie de un ghid profesionist pentru alegerea unui serviciu de închirieri auto eficient în București care să te scoată din zona de promisiuni vagi și să te aducă în zona de întrebări bune.
În mod realist, citește recenzii, dar citește-le cu cap. Dacă vezi multe plângeri repetate despre aceeași chestie, de exemplu taxe neașteptate, comunicare proastă, predare cu scandal, atunci probabil există un tipar. Dacă vezi o recenzie furioasă, singulară, scrisă într-o zi proastă, nu o lăsa să decidă singură.
Mai uită-te și la cum comunică firma pe site sau la telefon. O firmă serioasă îți spune clar ce e inclus, ce nu e inclus, cum se face plata și ce se întâmplă dacă întârzii. Dacă răspunsurile sunt evazive sau te simți grăbit să plătești fără să primești detalii, e un semn mic, dar real.
Unde ridici mașina și unde o lași, un detaliu care poate schimba prețul
În București, diferența dintre aeroport, un sediu central și un punct de livrare în oraș poate să fie mare. Uneori se adaugă taxe de livrare, alteori programul e mai rigid, alteori ai de mers cu bagajele până la un shuttle. Nu e neapărat rău, doar că trebuie să știi dinainte ce alegi.
Dacă ajungi seara târziu sau ai un zbor dimineața devreme, verifică orarul de lucru și taxele pentru preluare sau predare în afara programului. Te poți trezi că un preț aparent bun se umflă frumos din două-trei costuri mici. Și, mai ales, verifică politica de întârziere la retur, pentru că unele firme calculează o zi în plus după o anumită marjă.
Mai e și întrebarea cu predarea în alt loc. Dacă ridici mașina din București și vrei să o lași în alt oraș, poate fi posibil, dar de obicei costă. Uneori e o taxă fixă, alteori depinde de oraș, de sezon, de logistică, și aici transparența contează enorm.
Alege mașina potrivită pentru oraș, nu pe cea care arată bine în poze
E tentant să îți iei ceva mare, puternic, poate chiar premium, mai ales dacă e prima dată și îți spui că merită să te răsfeți. Dar în București, confortul nu înseamnă doar scaune încălzite. Confortul înseamnă să te strecori ușor, să parchezi fără să transpiri și să vezi bine în oglinzi printre coloane și borduri.
Dimensiunea și vizibilitatea
O mașină compactă, cu direcție ușoară și vizibilitate bună, te ajută mai mult decât crezi. Bucureștiul are destule străzi înguste, intersecții aglomerate și parcări care par desenate cu o riglă prea scurtă. Dacă nu ești obișnuit cu orașul, o mașină mai mică îți dă curaj, și curajul în trafic e un fel de monedă.
Dacă ai familie sau bagaje multe, e altă discuție, dar și atunci merită să alegi o mașină care se simte manevrabilă. Nu te gândi doar la spațiu, gândește-te și la cât de ușor o întorci, cât de repede frânează, cât de bine vezi colțurile. E genul de confort care nu se vede în poză.
Cutia, combustibilul și consumul
Dacă nu conduci des cutie manuală, nu te forța. În traficul de aici, ambreiajul devine o poveste lungă, iar povestea aia te obosește rapid. O automată poate fi mai scumpă, dar pentru un începător în oraș, poate fi diferența dintre o zi ok și o zi în care ajungi la hotel cu umerii încordați.
La combustibil, verifică ce primești și ce îți convine. Unele mașini sunt pe benzină, altele pe motorină, iar în ultimii ani au apărut și opțiuni hibride. Nu te baza că îți amintești la pompă, fă-ți un obicei: notează tipul de combustibil în telefon imediat ce preiei mașina.
Dotări care chiar te ajută, fără să devină fițe
Aerul condiționat funcțional, senzorii de parcare, camera pentru mers înapoi și un suport bun pentru telefon sunt lucruri mici, dar în București contează. Și navigația contează, chiar dacă ai aplicații, pentru că semnalul poate să joace feste în anumite zone. Dacă firma oferă GPS dedicat, întreabă cât costă și dacă merită, dar nu te simți obligat să îl iei.
Dacă ai copil, scaunul auto trebuie discutat din timp. Verifică disponibilitatea, dimensiunea și costul, fiindcă nu toate companiile au mereu ce îți trebuie. Și, sincer, nimic nu strică o plecare mai tare decât să îți dai seama pe loc că lipsește exact piesa care îți dă siguranță.
Prețul real se vede în contract, nu pe prima pagină
Aici e partea la care mulți oftează. Contractul pare plictisitor, cu litere mici și fraze care sună ca un manual, dar el e singurul care îți spune ce se întâmplă dacă ceva nu merge perfect. Nu trebuie să devii jurist peste noapte, doar să citești cu atenție câteva zone cheie.
Tariful, taxele și ce înseamnă de fapt o ofertă bună
Unele prețuri sunt afișate fără TVA, altele cu TVA, unele includ taxele de aeroport, altele nu. Înainte să plătești, cere prețul final, cu toate taxele, pentru perioada exactă și pentru locul exact de preluare. E o întrebare simplă, și dacă primești un răspuns complicat, de multe ori e un semn că și factura finală va fi complicată.
Verifică și politica privind anularea sau modificarea rezervării. Viața se schimbă, zborurile întârzie, planurile se mișcă, iar o companie decentă îți explică din start cât de flexibilă e. Nu e doar despre bani, e și despre liniște.
Depozitul, franșiza și cum înțelegi răspunderea ta
Depozitul e suma blocată ca garanție. Franșiza este partea din daună pe care o plătești tu, chiar dacă ai o asigurare de bază, în cazul unui incident. De multe ori oamenii le amestecă, și apoi se supără pe firmă, deși problema a fost că nu au întrebat clar.
Dacă ai asigurare suplimentară, franșiza poate scădea sau poate dispărea, dar trebuie să vezi exact condițiile. Uneori se elimină pentru caroserie, dar rămâne pentru roți, geamuri sau partea de dedesubt a mașinii. Întreabă direct ce tip de daune sunt excluse, pentru că acolo se ascund cele mai scumpe neînțelegeri.
Politica de combustibil, mică și enervantă dacă o ignori
Ai două scenarii întâlnite des: primești plin și predai plin, sau primești cu un anumit nivel și predai la fel. În varianta plin plin, fii atent să primești confirmare în documente că ai preluat cu rezervorul plin, nu doar din vorbe. În varianta cu nivel fix, fă poză la bord, la indicatorul de combustibil, ca să nu existe discuții.
Unii aleg să plătească combustibilul în avans, ca să nu mai alimenteze la retur. Poate părea convenabil, dar de multe ori e mai scump decât dacă ai alimenta tu, și uneori nu primești înapoi partea nefolosită. Dacă nu ești sigur, mergi pe varianta simplă, plin plin, și fă o alimentare aproape de punctul de predare.
Kilometri, drumuri în afara orașului și regulile care apar când te relaxezi
Multe oferte includ kilometri nelimitați, dar nu toate. Verifică dacă există o limită și cât costă depășirea, fiindcă o excursie de o zi poate să îți consume repede kilometrii dacă planul se lungește. Și dacă vrei să pleci cu mașina în afara țării, trebuie să întrebi din timp, pentru că nu e mereu permis și aproape întotdeauna e nevoie de documente suplimentare.
Mai există o zonă sensibilă: drumurile neasfaltate. Unele contracte interzic explicit folosirea mașinii pe drumuri de pământ sau în zone off road, iar dacă apare o avarie acolo, asigurarea poate să nu acopere. Nu e o judecată morală, e pur și simplu o regulă de risc, dar e bine să o știi înainte să te aventurezi.
Șoferi suplimentari și micile taxe care se adună
Dacă vrei ca și altcineva să conducă, trebuie trecut în contract. Altfel, dacă se întâmplă ceva și la volan a fost o persoană neînregistrată, lucrurile se complică rău. Uneori taxa pentru șofer suplimentar e modestă, alteori surprinzător de mare, deci întreabă și decide conștient.
La fel, dacă ești șofer tânăr, pot exista suprataxe. Nu e personal, e statistică și asigurare, dar tot bani sunt. Dacă ai peste o anumită vârstă sau dacă ai un permis relativ recent, verifică limitele de vârstă ale firmei, ca să nu apară discuții în ultimul moment.
Asigurarea, partea care pare plictisitoare până când devine foarte interesantă
Asigurarea e ca o umbrelă. Când e soare, ți se pare că ai cărat-o degeaba, dar când începe ploaia, simți imediat diferența. Închirierea include de obicei asigurarea obligatorie, dar acoperirea ta reală depinde de pachet și de condiții.
Înțelege ce e inclus și ce nu, fără să te pierzi în acronime
Cere explicația pe înțelesul tău: dacă zgârii mașina, cât plătesc eu. Dacă îmi sparge cineva un geam în parcare, sunt acoperit. Dacă lovesc o bordură și stric o jantă, ce se întâmplă. Dacă un agent nu poate răspunde clar sau dacă răspunsul se schimbă de la o propoziție la alta, insistă sau alege altă firmă.
Unele pachete suplimentare reduc răspunderea, dar nu o elimină în orice situație. De exemplu, pot exista excluderi pentru daune produse pe sub mașină, pentru anvelope, pentru chei pierdute sau pentru situații în care nu ai chemat poliția când era necesar. Sună strict, dar e bine să știi înainte, ca să nu fii surprins exact când ai nevoie de protecție.
Procedura în caz de incident, ceea ce trebuie să știi înainte să te panichezi
Întreabă ce trebuie să faci dacă ai un accident sau dacă observi o daună apărută peste noapte. Uneori e nevoie de constatare amiabilă, alteori de raport de la poliție, iar lipsa documentelor poate invalida anumite acoperiri. Nu te baza că îți vei aminti toate detaliile când ești stresat, cere să ți se arate în contract sau să primești instrucțiunile pe email.
Salvează în telefon numărul de urgență al companiei și adresa punctului de retur. Pare banal, dar când ai nevoie, nu vrei să cauți în inbox. Și, dacă ești genul care uită ușor, pune un reminder cu aceste informații chiar în prima zi.
Ridicarea mașinii, momentul în care răbdarea îți economisește bani
Nu te grăbi. Știu, ai drum, ai bagaje, ai planuri, dar încă cinci minute de atenție pot să te scutească de o săptămână de emailuri. Ridicarea mașinii e momentul în care se stabilește starea inițială, iar starea inițială e baza oricărei discuții ulterioare.
Inspectează exteriorul ca și cum ai cumpăra mașina, nu ca și cum ai împrumuta-o
Uită-te la caroserie din mai multe unghiuri, nu doar din față. Zgârieturile mici se văd altfel în lumină, iar loviturile de pe margini se ascund uneori fix lângă roți. Dacă observi ceva, cere să fie notat, și dacă se poate, fă și o poză clară.
Atenție la parbriz și la oglinzi, fiindcă fisurile mici pot trece neobservate. În traficul din București, un pietricel poate să îți extindă o fisură, iar apoi discuția devine neplăcută dacă nu era notată de la început. Nu e paranoia, e doar o grijă sănătoasă.
Interiorul contează și el, chiar dacă tentația e să spui că nu te interesează
Verifică tapițeria, bordul, eventuale arsuri de țigară, pete mari sau elemente lipsă. Uită-te la kilometraj și fă o poză, nu ca să suspectezi pe cineva, ci ca să ai referință. Verifică dacă ai trusă, triunghi și vestă reflectorizantă, fiindcă sunt lucruri de care poți avea nevoie și pe care nu vrei să le descoperi lipsă în mijlocul unei opriri.
Anvelopele și echiparea de sezon
Anvelopele sunt genul de detaliu pe care îl observi abia când nu sunt bune. Uite-te dacă par uzate excesiv, dacă există tăieturi evidente și dacă presiunea pare ok. Iarna, verifică dacă mașina are echipare potrivită sezonului, nu pentru că vrei să fii pedant, ci pentru că siguranța ta chiar depinde de asta.
Dacă pleci din București spre munte și e iarnă sau început de primăvară, întreabă despre lanțuri, dacă sunt incluse și în ce condiții. Unele companii le oferă la cerere, altele nu, iar vremea pe Valea Prahovei are uneori chef să își schimbe planurile brusc. Nu vrei să fii în situația în care ai mașina, dar nu ai tracțiune și nici alternative.
Test rapid, fără rușine
Pornește mașina și verifică luminile, semnalizările, ștergătoarele și aerul condiționat. În București, ștergătoarele bune sunt aur când plouă în rafale, iar luminile chiar contează în serile aglomerate. Dacă ceva nu funcționează, cere schimbarea mașinii sau consemnarea defectului.
Și, da, verifică dacă ai roată de rezervă sau kit, și unde este. Poate nu vei avea nevoie, dar e liniștitor să știi. În plus, te ajută să simți că ai control, iar controlul e fix ce îți trebuie când faci ceva pentru prima dată.
Bucureștiul pe scurt, ce e util să știi ca să conduci relaxat
Dacă nu ești obișnuit cu orașul, acordă-ți o zi de adaptare. Condu mai defensiv, lasă spațiu, nu te ambiționa în intersecții doar ca să nu pierzi o bandă. În București, uneori pierzi o bandă și o recuperezi două străzi mai încolo, nu e sfârșitul lumii.
Parcarea, adică arta de a nu te certa cu nimeni
Parcarea este un subiect sensibil, și nu doar pentru că nu sunt destule locuri. În multe zone există parcare cu plată, administrată diferit, iar regulile pot varia. Ca să nu te trezești cu surprize, verifică din timp cum se plătește în zona în care stai și unde ai voie să lași mașina peste noapte.
Nu te baza pe ideea că dacă vezi alte mașini, înseamnă că e ok. Uneori oamenii parchează pentru că își asumă amenda, nu pentru că e permis. Caută indicatoarele, folosește aplicațiile de parcare dacă sunt disponibile și păstrează confirmarea plății, măcar până îți intră ritmul.
Alimentarea, un lucru simplu, dar fă-l cu cap
Alimentează la benzinării cunoscute, mai ales dacă nu ești familiar cu zona. Nu pentru că celelalte ar fi neapărat rele, ci pentru că vrei să reduci riscurile. Și repet ideea de mai sus, notează combustibilul, fiindcă închirierea și oboseala te fac să uiți fix ce părea imposibil de uitat.
Dacă ai nevoie să alimentezi înainte de predare, caută o benzinărie aproape de punctul de retur, dar nu chiar lipită, ca să nu prinzi coadă. Mai ales spre aeroport, unele benzinării se aglomerează la ore fixe. Douăzeci de minute în plus planificate pot să îți scutească o alergătură cu inima în gât.
Atenție la tramvaie, linii și gropi, combinația bucureșteană
Tramvaiele au prioritatea lor, iar șinele pot fi alunecoase pe ploaie. Dacă nu ai condus mult în orașe cu tramvai, fă-ți un mic reflex de a privi în oglindă și în lateral când schimbi banda. Și ține minte că unele gropi apar fix când nu te uiți, iar o jantă lovită poate să devină o discuție costisitoare la retur.
Folosește o viteză moderată, chiar dacă te împinge traficul. Nu e despre frică, e despre control. Într-un oraș aglomerat, controlul e mai valoros decât cinci minute câștigate.
Drumurile în afara orașului, vigneta și alte reguli pe care e bine să le știi
Dacă ieși din București pe drumuri naționale sau autostrăzi, întreabă compania dacă mașina are taxa de drum acoperită și în ce formă. În România există sistem de taxare pentru folosirea anumitor drumuri, iar pentru tine contează să nu plătești de două ori sau să nu plătești o amendă din neatenție. Nu presupune că e inclus, întreabă și cere confirmare.
Dacă plănuiești să traversezi granița, chiar și pentru o zi, discută asta înainte de a semna. Unele firme permit, altele cer taxe și documente suplimentare, iar altele interzic complet. Aici nu merge pe improvizație, pentru că în caz de incident, improvizația te lasă singur.
Predarea mașinii, partea în care vrei să pleci ușor, dar trebuie să rămâi atent
Predarea e ca finalul unei conversații bune. Vrei să se încheie clar, fără subînțelesuri. Și, chiar dacă ești obosit, fă-ți timp să o faci corect.
Planifică un pic de timp în plus
Ajungi cu câteva zeci de minute înainte, mai ales dacă ai de prins un zbor. Bucureștiul are talentul de a crea blocaje din nimic, iar tu nu vrei să predai mașina alergând. Dacă trebuie să alimentezi sau să cureți rapid interiorul de ambalaje și firimituri, timpul ăsta în plus te ajută.
Dacă mașina trebuie predată curată, întreabă ce înseamnă curată pentru firmă. Unele cer doar să nu fie excesiv murdară, altele sunt mai pretențioase, și nu vrei să afli standardul abia când cineva îți arată cu degetul pe covoraș. O clarificare la început scurtează multe discuții la final.
Cere confirmarea de predare și păstrează documentele
Nu pleca fără un document care confirmă predarea și starea mașinii, fie pe hârtie, fie în format digital. Dacă predarea se face printr-o cutie de chei sau fără un agent prezent, fă poze la mașină din mai multe unghiuri, inclusiv la locul de parcare și la kilometraj. Nu e o obsesie, e un obicei bun.
După predare, verifică în zilele următoare tranzacțiile, ca să vezi când se deblochează garanția. Dacă apare o taxă neașteptată, contactează firma calm, cu documentele la îndemână. Tonul contează, pentru că de multe ori lucrurile se rezolvă mai repede când discuția rămâne civilizată.
Câteva observații personale, de la cineva care a văzut cum te poate mânca graba
Prima dată când închiriezi o mașină într-un oraș mare, te simți puțin ca într-o cameră nouă cu prea multe uși. Te uiți în jur și te întrebi care e ușa corectă, cea care te duce la ziua bună. Iar ușa corectă, fără să pară cine știe ce, e de obicei cea pe care scrie clar, transparent, fără surprize.
Am văzut oameni care au plătit mai mult nu pentru că au făcut ceva rău, ci pentru că au presupus. Au presupus că o zgârietură e prea mică să conteze, că un minut întârziere nu se taxează, că o asigurare sună suficient de complet. Adevărul e că presupunerile sunt scumpe în lumea închirierilor.
Pe de altă parte, am văzut și partea frumoasă. Când alegi bine, când întrebi, când îți faci pozele și citești clauzele, închirierea devine aproape invizibilă, cum ar trebui să fie. Îți iei cafeaua, îți pui muzică, te strecori prin oraș și, la final, predai cheia cu sentimentul simplu că ai avut o zi bună.
Taxele care apar pe furiș dacă nu le vezi din timp
Uneori prețul de bază e corect, dar nota finală se schimbă din detalii mici, puse în colțul paginii. Închirierea poate să vină cu taxe de aeroport, taxe de procesare, comisioane pentru plată sau costuri pentru predare în afara programului. Nu toate sunt abuzive, dar toate merită văzute înainte, ca să nu ai sentimentul acela că ai fost luat prin surprindere.
Îți recomand să întrebi simplu, aproape copilărește: care este suma totală pe care o voi plăti, dacă nu apare niciun incident, și care sunt situațiile în care se poate adăuga ceva. O firmă serioasă îți răspunde fără să ofteze, și fără să te facă să te simți vinovat că întrebi. Dacă simți că întrebarea irită, poate merită să cauți un loc unde transparența e parte din serviciu.
Accesoriile, adică lucrurile pe care le iei crezând că sunt incluse
Un scaun de copil, o cutie pentru portbagaj, un modem de internet, un GPS, lanțuri, chiar și un suport de telefon pot avea costuri separate. Nu e nimic în neregulă să fie așa, doar că tu trebuie să știi, pentru că altfel îți faci bugetul pe o promisiune. Întreabă cât costă pe zi, dacă există un plafon și dacă se cere garanție suplimentară pentru accesorii.
Mai e și partea cu șoferul suplimentar, care uneori e un cost minor și alteori e aproape cât jumătate din chirie. Dacă ai de condus mult prin țară, poate merită, fiindcă oboseala la volan nu e un moft. Dar dacă ești singur și ai nevoie de mașină doar pentru câteva drumuri prin oraș, poate nu merită să plătești în plus doar ca să ai opțiunea.
Curățenia, mirosul și regulile care nu se negociază
În multe mașini e interzis fumatul, iar taxa pentru asta poate fi usturătoare. Nu doar pentru scrum, ci pentru miros, și aici, sincer, înțeleg de ce sunt stricți. La fel, dacă întorci mașina extrem de murdară, cu noroi uscat, pete sau resturi, poți plăti o taxă de curățare care nu are deloc aerul unei pedepse simbolice.
Dacă ai animale de companie, întreabă din start care e politica. Unele firme acceptă, altele cer protecții pentru scaune, altele interzic complet. Mai bine o conversație incomodă la început decât o surpriză la final.
Ora de retur, un detaliu care pare mic până când devine o zi întreagă
Unele companii au o marjă de întârziere, altele calculează aproape la minut, iar altele taxează o zi întreagă dacă depășești o anumită limită. Bucureștiul e genul de oraș care îți poate întoarce planul pe dos cu o lucrare la o intersecție sau cu un accident mic, dar suficient cât să blocheze traficul. Planifică returul ca pe un zbor, cu timp de rezervă.
Amenzile, camerele și felul în care ajung la tine după ce ai plecat
Închirierea nu se termină mereu în ziua în care ai predat cheia. Amenzile pentru parcare sau pentru viteză pot să ajungă mai târziu, iar compania poate să adauge o taxă administrativă pentru procesarea lor. Nu îți spun asta ca să te sperii, ci ca să fii realist, orașele mari funcționează așa.
Dacă parchezi, păstrează dovada plății, măcar până pleci din București. Dacă ai folosit o aplicație, fă un screenshot, fiindcă uneori istoricul se încarcă greu sau se pierde în conturi vechi. Și dacă ai mers pe benzile dedicate transportului public fără să îți dai seama, nu te mira dacă primești o surpriză mai târziu, pentru că regulile se aplică indiferent de intențiile tale.
În trafic, păstrează o conduită calmă. Un oraș aglomerat îți poate testa nervii, dar nervii nu te ajută să citești un indicator sau să vezi un pieton grăbit. În plus, când conduci o mașină închiriată, nu îți permiți să fii impulsiv, fiindcă orice incident îți consumă timp, bani și energie.
Închirierea între persoane, tentantă, dar cere atenție dublă
În ultimii ani, au apărut tot felul de opțiuni în care închiriezi de la o persoană, nu de la o companie clasică. Uneori prețul e bun, mașina e îngrijită, iar experiența e aproape prietenoasă. Alteori, în schimb, descoperi că lipsesc exact lucrurile care te protejează când apare o problemă: un contract clar, o procedură de daună, o asigurare explicată pe limba ta.
Dacă alegi varianta asta, verifică documentele mașinii, valabilitatea asigurării, inspecția tehnică și condițiile de predare. Nu plăti în grabă și nu accepta promisiuni doar în conversații, fiindcă memoria oamenilor se schimbă ușor când apar bani. Și, dacă simți că ceva e vag, ascultă-ți instinctul, Bucureștiul e plin de oportunități, nu e nevoie să te agăți de una singură.
Un mic ritual de plecare, ca să te simți stăpân pe situație
După ce ai luat cheile și ai urcat în mașină, oprește-te un minut înainte să pornești. Reglează scaunul, oglinzile, conectează telefonul, pune adresa în navigație și verifică dacă ai suficientă baterie sau un încărcător. E un minut care îți scade pulsul și îți crește atenția.
Dacă ești genul care uită ușor, fă-ți o poză cu locul unde ai parcat prima dată, mai ales dacă ai ridicat mașina dintr-o parcare mare, de aeroport sau de mall. Sună amuzant, dar am văzut destui oameni care au uitat rândul și nivelul, apoi au făcut tururi ca la muzeu, cu bagaje după ei. O poză îți economisește pași și nervi.
Mi-a rămas în minte o seară în care cineva, obosit și grăbit, a predat mașina pe fugă, fără să verifice dacă agentul a notat corect nivelul de combustibil. A doua zi, când a apărut taxa de realimentare, discuția s-a lungit inutil, pentru că nimeni nu mai avea o poză clară a bordului. Nu a fost o tragedie, dar a fost acea mică frustrare care îți strică dimineața.
Bucureștiul nu te răsplătește mereu pentru grabă, dar te răsplătește destul de des pentru calm. Iar calmul vine din pregătire, nu din noroc. Dacă îți iei câteva minute în plus înainte de a semna și încă câteva când primești mașina, prima ta închiriere poate să fie începutul unei relații relaxate cu orașul, cu drumurile și, poate, cu tine la volan.
