Clauza penală inclusă într-un contract individual de muncă sau într-un act adițional, prin care se stabilește anticipat valoarea prejudiciului pe care un salariat l-ar putea provoca, este nulă de drept. Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat această chestiune printr-o decizie cu caracter obligatoriu, iar semnătura angajatului pe un astfel de document nu conferă valabilitate sumei prestabilite.
Decizia instanței supreme și efectele ei asupra angajaților
Prin Decizia nr. 19/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că este interzisă inserarea în contractul de muncă sau într-un act adițional a unei clauze penale prin care părțile evaluează dinainte paguba pe care salariatul ar putea să o producă din culpa sa și în legătură cu activitatea desfășurată. Sancțiunea aplicabilă este nulitatea clauzei, indiferent că angajatul a semnat documentul respectiv. Un exemplu concret: dacă un salariat primește un laptop de serviciu, iar actul adițional stipulează că va plăti 5.000 de lei în cazul deteriorării acestuia, suma respectivă nu are nicio valoare juridică, deoarece a fost fixată înainte de producerea oricărui incident și fără a ține cont de costul real al reparației sau de valoarea reziduală a bunului la momentul evenimentului.
Nulitatea clauzei nu înseamnă însă că angajatul este exonerat de orice răspundere patrimonială. Potrivit articolului 254 din Codul muncii, angajatorul are obligația să dovedească existența unui prejudiciu real, vinovăția salariatului și legătura de cauzalitate dintre fapta acestuia și paguba produsă. Astfel, în cazul laptopului deteriorat, o evaluare tehnică realizată după incident poate stabili ce anume s-a defectat și care este costul reparației, în timp ce o clauză prestabilită de 5.000 de lei nu demonstrează nici întinderea pagubei, nici culpa angajatului.
Procedura de recuperare a prejudiciului și drepturile salariatului
Atunci când constată producerea unui prejudiciu, angajatorul poate propune recuperarea sumelor prin acord cu salariatul, pe baza unei note de constatare și evaluare a pagubei. Legea impune un termen de cel puțin 30 de zile de la comunicarea acestei note, iar suma ce poate fi recuperată pe calea acordului este plafonată la echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie. Este important de precizat că acest plafon se referă exclusiv la recuperarea prin înțelegere între părți, nu la valoarea maximă a despăgubirilor pe care o instanță judecătorească le-ar putea stabili.
Dacă salariatul nu este de acord cu suma solicitată, are dreptul să ceară documentul prin care firma explică circumstanțele producerii pagubei și modalitatea de calcul a valorii acesteia. Angajatul poate verifica dacă evaluarea se întemeiază pe un deviz, pe o factură sau pe alte probe concrete ale pierderii suferite. În lipsa unui acord între părți, angajatorul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, însă o sumă înscrisă în contract nu îi conferă dreptul de a o reține automat din salariul angajatului.
Sursa articol: https://newsweek.ro/economie/firma-a-trecut-in-contract-o-suma-fixa-pentru-o-eventuala-paguba-este-valabila-clauza
Sursa foto: Joe Mabel / Wikimedia Commons / CC BY 3.0










