In ultimii ani, sustenabilitatea a devenit un subiect de mare interes in industria constructiilor. Casele sustenabile sunt proiectate pentru a reduce impactul asupra mediului si pentru a economisi resursele naturale, iar acestea devin din ce in ce mai populare in randul consumatorilor.
Designul pasiv si materialele durabile
Un element cheie al caselor sustenabile este designul pasiv. Acesta implica proiectarea casei astfel incat aceasta sa aiba un consum minim de energie. Acest lucru poate fi realizat prin pozitionarea casei astfel incat sa beneficieze de soarele de la sud pentru incalzirea naturala, precum si prin folosirea materialelor durabile si izolatoare. Materialele durabile, cum ar fi lemnul, bambusul sau otelul reciclat, sunt preferate pentru a reduce impactul asupra mediului.
Energia regenerabila
Un alt aspect important al caselor sustenabile este utilizarea surselor de energie regenerabila. Panourile solare sau cele eoliene sunt utilizate pentru a genera energie electrica, iar sistemul de incalzire poate fi alimentat prin utilizarea de sisteme geotermale. Aceste surse de energie sunt ecologice si durabile, reducand consumul de energie non-regenerabila.
Gestionati consumul de apa
In cazul in care doriti sa construiti o casa sustenabila, este important sa luati in considerare modul in care veti gestiona consumul de apa. Instalarea unui sistem de reciclare a apei de ploaie sau utilizarea unui sistem de irigare gotica pentru gradina poate reduce consumul de apa si poate economisi bani la facturile de utilitati.
Cresterea propriei mancari cu ajutorul unei sere
Cresterea propriei mancari este o modalitate excelenta de a economisi bani si de a consuma alimente proaspete si sanatoase. O sera realizata cu folie de acoperire solar poate fi o modalitate excelenta de a va extinde sezonul de crestere si de a produce mai multe alimente pe o perioada mai lunga de timp. Iata cateva sfaturi pentru a incepe:
Alegeti un loc potrivit
Un factor important de luat in considerare atunci cand alegeti un loc pentru sere este lumina solara. Acestea ar trebui sa fie plasate intr-un loc unde vor beneficia de cel putin sase ore de lumina directa a soarelui pe zi.
Alegeti plantele potrivite
Nu toate plantele sunt potrivite pentru cresterea in sere. Este important sa alegeti plante care se adapteaza la conditiile de crestere in sere si la clima din zona dvs. De exemplu, plantele de iarna precum varza, spanacul, morcovii si ceapa sunt ideale pentru cultivarea in sere.
Controlul temperaturii si a umiditatii
Un alt aspect important al cresterii in sere este controlul temperaturii si a umiditatii. In timpul iernii, poate fi necesar sa instalati un sistem de incalzire pentru a mentine temperatura in interiorul serei la nivelul dorit. De asemenea, trebuie sa monitorizati nivelul de umiditate si sa asigurati o circulatie adecvata a aerului pentru a evita problemele cu mucegaiul si bolile plantelor.
Ingrijirea plantelor
Cresterea plantelor in sere necesita ingrijire adecvata. In plus fata de udarea regulata si hranirea cu ingrasaminte naturale, este important sa monitorizati plantele pentru a identifica problemele timpurii, cum ar fi invazia de daunatori sau probleme cu solul.
In concluzie, casele sustenabile si cresterea propriei mancari in sere sunt doua modalitati excelente de a fi mai sustenabil si de a economisi bani in acelasi timp. O casa sustenabila poate reduce impactul asupra mediului, economisi resursele naturale si reduce costurile de utilitati, in timp ce cresterea propriei mancari in sere va poate oferi acces la alimente proaspete si sanatoase pe tot parcursul anului. Cu o planificare adecvata si ingrijire regulata, puteti avea succes in ambele domenii si puteti contribui la o lume mai sustenabila.
Cum sunt afectate plantele de poluare?
Sursele majore de dioxid de sulf sunt operatiunile de ardere a carbunelui, in special cele care furnizeaza energie electrica si incalzirea spatiului. Emisiile de dioxid de sulf pot rezulta si din arderea petrolului si topirea minereurilor care contin sulf.
Dioxidul de sulf intra in frunze in principal prin stomatele (deschideri microscopice), iar leziunea rezultata este clasificata fie ca fiind acuta sau cronica. Leziunea acuta este cauzata de absorbtia unor concentratii mari de dioxid de sulf intr-un timp relativ scurt. Simptomele apar ca leziuni cu doua fete (bifaciale) care apar de obicei intre vene si ocazional de-a lungul marginilor frunzelor.
Culoarea zonei necrotice poate varia de la un bronz deschis sau aproape alb la un portocaliu-rosu sau maro, in functie de perioada anului, de specia de plante afectata si de conditiile meteo. Frunzele recent extinse sunt, de obicei, cele mai sensibile la leziunile acute de dioxid de sulf, cele mai tinere si mai batrane fiind oarecum mai rezistente.
Leziunile cronice sunt cauzate de absorbtia pe termen lung a dioxidului de sulf la concentratii subletale. Simptomele apar ca o ingalbenire sau cloroza a frunzei si, ocazional, ca o bronzare pe suprafata inferioara a frunzelor.
Diferitele specii si soiuri de plante si chiar indivizii aceleiasi specii pot varia considerabil in sensibilitatea lor la dioxidul de sulf. Aceste variatii apar din cauza diferentelor de locatie geografica, clima, stadiu de crestere si maturizare. Urmatoarele plante de cultura sunt, in general, considerate susceptibile la dioxid de sulf: lucerna, orz, hrisca, trifoi, ovaz, dovleac, ridichi, rubarba, spanac, dovlecei, smog si tutun. Plantele de cultura rezistente includ sparanghelul, varza, telina, porumbul, ceapa si cartofii.
