Ai rezervat o mașină, ai pregătit bagajele, poate ai și un traseu vag în cap. Și totuși, undeva între entuziasm și realitate, apare o întrebare la care mulți nu se gândesc până nu e prea târziu: cine plătește taxele de drum? Tu sau firma de la care ai închiriat mașina? Și mai ales, ce se întâmplă dacă nu sunt plătite?
E o zonă în care confuzia e aproape normală. Fiecare țară are propriul sistem, fiecare companie de închirieri auto are alte reguli în contract, iar penalitățile pot fi surprinzător de mari. Am trecut personal prin situații în care un coleg de drum s-a trezit cu o amendă de 300 de euro pentru că nu avea o vinietă electronică valabilă în Cehia, deși presupunea că firma de rent-a-car se ocupase de asta. Nu s-a ocupat. Și nimeni nu l-a avertizat.
Tocmai de aceea merită să înțelegi cum funcționează lucrurile, în România, dar și în țările prin care ai putea trece cu o mașină închiriată.
Ce sunt taxele de drum și de ce ar trebui să te intereseze
Taxele de drum, în forma lor cea mai simplă, sunt o contribuție pe care o plătești pentru dreptul de a folosi anumite drumuri, de regulă autostrăzi sau drumuri naționale. Mecanismul diferă de la o țară la alta. Unele țări percep o taxă fixă sub formă de vinietă (un fel de abonament pe o perioadă determinată), altele au sisteme de plată per kilometru parcurs, iar câteva combină ambele variante.
În România, taxa de drum se numește rovinietă și e obligatorie pentru toate vehiculele care circulă pe rețeaua de drumuri naționale și autostrăzi. Rovinieta e electronică din 2010, ceea ce înseamnă că nu mai primești un autocolant pe parbriz, ci plata e înregistrată digital, pe baza numărului de înmatriculare. Verificarea se face automat, prin camere montate pe traseu, care citesc plăcuțele de înmatriculare și le compară cu baza de date.
Treaba cu rovinieta e destul de clară pentru mașinile personale. O cumperi online sau de la o benzinărie, alegi perioada (o zi, o săptămână, o lună, trei luni sau un an), plătești, gata. Dar când vine vorba de o mașină închiriată, lucrurile se complică puțin, pentru că responsabilitatea se împarte între tine și compania care îți oferă vehiculul.
Rovinieta în România: cine se ocupă de ea când închiriezi o mașină
Aici e primul punct în care trebuie să fii atent. Majoritatea companiilor serioase de închirieri auto din România includ rovinieta în prețul închirierii. Adică, în momentul în care preiei mașina, rovinieta e deja activă pe numărul de înmatriculare al vehiculului respectiv. E în interesul companiei să facă asta, pentru că altfel ar risca amenzi pe propriile mașini, iar gestionarea disputelor cu clienții ar deveni un coșmar logistic.
Dar „majoritatea” nu înseamnă „toate”. Și aici intervine responsabilitatea ta ca șofer. Înainte de a semna contractul de închiriere, verifică explicit dacă rovinieta e inclusă. Dacă nu scrie nicăieri, întreabă. Dacă ți se spune verbal că e inclusă, cere o confirmare scrisă sau măcar un email. Sună excesiv? Poate. Dar o amendă de câteva sute de lei pentru lipsa rovinietei e cu siguranță mai neplăcută decât o întrebare în plus la ghișeu.
Un detaliu care scapă multora: chiar dacă firma de închirieri a plătit rovinieta, ea e valabilă doar pe teritoriul României. Dacă pleci cu mașina în Bulgaria, Ungaria, Austria sau oriunde altundeva, trebuie să cumperi separat vinieta sau taxa de drum specifică țării respective. Compania de închirieri nu face asta pentru tine, decât dacă ai cumpărat un pachet special care acoperă și deplasările internaționale, lucru destul de rar.
Ce se întâmplă dacă firma nu a inclus rovinieta
Dacă ajungi la control sau ești prins de camerele automate fără rovinietă valabilă, amenda vine pe numele proprietarului vehiculului, adică pe firma de închirieri. Sună bine, nu? Ei bine, nu chiar. Majoritatea contractelor de închiriere conțin o clauză prin care, în cazul în care primesc amenzi din cauza ta, compania are dreptul să îți debiteze suma de pe cardul cu care ai făcut rezervarea, plus o taxă administrativă care poate ajunge la 30 sau 50 de euro suplimentar.
Deci, practic, plătești tu oricum. Doar că plătești mai mult decât ai fi plătit dacă rezolvai problema din start. Iar dacă nu ai verificat și firma chiar nu avusese rovinieta activă, s-ar putea să te trezești cu o surpriză neplăcută pe extras câteva săptămâni mai târziu.
Am auzit și cazuri în care clienți au contestat astfel de debitări, argumentând că firma era obligată să asigure rovinieta. Uneori au câștigat, alteori nu. Depinde foarte mult de ce scrie în contract și de bunăvoința companiei. Cert e că prevenția e mai simplă decât litigiul.
Călătorii internaționale cu mașina închiriată: un alt nivel de complexitate
Dacă plănuiești o călătorie prin mai multe țări cu o mașină închiriată din România, pregătește-te pentru un mic exercițiu de logistică. Fiecare țară europeană are propriul sistem de taxare a drumurilor, iar diferențele sunt uneori surprinzătoare.
Vinieta electronică: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Slovenia
Mai multe țări din centrul și estul Europei folosesc un sistem similar cu rovinieta românească, adică o vinietă electronică pe care o cumperi pentru o perioadă determinată. Austria, de exemplu, a trecut la vinieta digitală din 2018, iar de atunci nu mai e nevoie să lipești nimic pe parbriz. Cumperi online, pe baza numărului de înmatriculare, și ești acoperit.
Cehia și Slovacia au și ele viniete electronice, cu prețuri și perioade de valabilitate diferite. Ungaria la fel, prin sistemul e-Matrica. Bulgaria are propria sa vinietă electronică, iar Slovenia folosește sistemul e-vignette.
Ce e important de reținut: când închiriezi o mașină în România și vrei să treci granița, tu ești cel care trebuie să cumpere vinietele pentru fiecare țară prin care treci. Compania de închirieri nu face asta automat. Unele firme oferă, contra cost, un pachet de viniete sau un serviciu de asistență pentru deplasări internaționale, dar e un extra, nu un standard.
Un sfat practic: cumpără vinietele online înainte de plecare. Site-urile oficiale sunt ușor de găsit (de exemplu, asfinag.at pentru Austria, edalnice.cz pentru Cehia, ematrica.nemzetiutdij.hu pentru Ungaria). Evită site-urile neoficiale care pretind că vând viniete, dar care de fapt sunt intermediari cu comisioane exagerate. Am văzut cazuri în care prețul unei viniete cumpărate printr-un site terț era dublu față de cel oficial.
Autostrăzi cu plată per kilometru: Franța, Italia, Spania, Croația
Pe de altă parte, țări precum Franța, Italia, Spania sau Croația nu folosesc viniete, ci au autostrăzi cu bariere de plată, unde plătești în funcție de distanța parcursă. Aici lucrurile sunt mai intuitive, dar pot deveni scumpe.
Când intri pe autostradă, ridici un tichet de la barieră (sau treci printr-un punct de acces electronic), iar la ieșire plătești suma corespunzătoare distanței. Plata se face cu cardul, cash sau, în unele țări, prin dispozitive de telepeaj montate pe bord (cum ar fi Telepass în Italia sau Liber-t în Franța).
Cu o mașină închiriată, de obicei nu ai un astfel de dispozitiv, deci plătești manual la barieră. Unele companii de închirieri oferă opțional un dispozitiv de telepeaj, dar asta costă suplimentar, undeva între 1 și 3 euro pe zi, plus taxele efective de autostradă. Dacă faci o călătorie lungă prin Franța sau Italia, suma totală poate ajunge destul de sus. De la Paris la Nisa, de exemplu, taxele de autostradă depășesc 70 de euro doar pentru un drum.
E util să știi că în Italia există și autostrăzi gratuite, iar în Spania poți alege frecvent între autostrada cu plată (autopista) și un drum național paralel, gratuit dar mai lent (autovía). Alegerea depinde de cât de mult te grăbești și de bugetul tău.
Ce ar trebui să verifici înainte de a pleca la drum
Partea bună e că, odată ce înțelegi mecanismul, verificările sunt simple. Înainte de a prelua mașina, parcurge contractul de închiriere cu atenție. Știu, nimeni nu citește cu plăcere contractele. Dar în cazul ăsta, câteva minute te pot scuti de ore de nervi și de bani aruncați pe amenzi.
Primul lucru: verifică dacă rovinieta sau echivalentul local este inclus. Dacă închiriezi mașina în România, rovinieta ar trebui să fie acoperită. Dacă închiriezi într-o altă țară, verifică ce taxe locale sunt incluse.
Al doilea lucru: întreabă explicit dacă poți trece granița cu mașina respectivă. Nu toate companiile permit asta, iar unele impun restricții geografice. Să pleci cu mașina din România în Serbia sau Ucraina, de exemplu, poate fi interzis prin contract, sau poate necesita o asigurare suplimentară. Și dacă treci granița fără aprobare, riști ca asigurarea să nu mai fie valabilă în caz de accident, ceea ce e o problemă serioasă.
Al treilea lucru: notează-ți numărul de înmatriculare al mașinii. Vei avea nevoie de el pentru a cumpăra viniete electronice în alte țări. Pare un detaliu minor, dar când stai într-o parcare de la granița austro-ungară și încerci să cumperi o vinietă de pe telefon, realizezi că numărul de înmatriculare nu e ceva ce ții minte automat.
Amenzi, contestații și cum te protejezi
Amenzile pentru lipsa vinietei sau a rovinietei variază considerabil de la o țară la alta. În România, amenda pentru lipsa rovinietei pornește de la aproximativ 250 de lei pentru vehiculele ușoare, dar poate ajunge mult mai sus pentru vehiculele comerciale. În Austria, amenda pe loc pentru lipsa vinietei e de 120 de euro, iar dacă nu plătești imediat, poate crește la 240 de euro. Cehia are amenzi care pornesc de la 5.000 de coroane (aproximativ 200 de euro), iar în Ungaria, lipsa e-Matrica poate costa între 15.000 și 60.000 de forinți, adică undeva între 40 și 170 de euro.
Ce se întâmplă practic când primești o amendă cu o mașină închiriată? De obicei, amenda ajunge la firma de închirieri, care e proprietarul vehiculului. Firma te identifică pe tine ca utilizator în perioada respectivă (au contractul, au datele tale) și îți redirecționează amenda. La asta adaugă, în cele mai multe cazuri, o taxă de administrare. Unele companii internaționale percep 30 de euro per amendă procesată, altele 50, iar la firmele mai mici din România taxa variază.
Dacă ești sigur că ai avut vinieta valabilă și amenda e greșită, poți contesta. Dar procesul e complicat, mai ales când amenda vine din altă țară. Trebuie să demonstrezi că ai avut vinieta activă în momentul controlului, ceea ce e posibil dacă ai păstrat confirmarea de plată (email, captura de ecran, bonul). De aceea, sfatul meu e simplu: păstrează toate confirmările de plată pentru viniete și taxe de drum. Fă o captură de ecran imediat după cumpărare și trimite-ți un email cu ea. E un gest de câteva secunde care te poate scuti de mult stres.
Diferențe între companiile mari internaționale și cele locale
E un aspect pe care mulți îl ignoră: experiența cu taxele de drum poate fi foarte diferită în funcție de la cine închiriezi mașina.
Companiile mari internaționale (Hertz, Europcar, Avis, Sixt și altele) au de regulă proceduri standardizate. Rovinieta sau echivalentul local sunt aproape întotdeauna incluse în preț. Contractele sunt detaliate, iar dacă ai o problemă cu o amendă, ai un serviciu de suport dedicat. Pe de altă parte, prețurile lor sunt adesea mai mari, iar flexibilitatea e limitată.
Companiile locale sau regionale, cum ar fi cele pe care le găsești când cauți un serviciu de rent a car Otopeni, pot oferi prețuri mai bune și un serviciu mai personalizat. Mulți operatori locali sunt foarte transparenți cu privire la ce e inclus în preț și ce nu, tocmai pentru că reputația lor depinde de recenziile clienților. Dar, ca la orice, e responsabilitatea ta să verifici contractul.
Ce am observat eu, din experiența proprie și din discuții cu oameni care închiriază mașini frecvent: companiile locale din România tind să fie mai deschise la negociere și mai dispuse să explice detaliat ce taxe sunt acoperite. La companiile mari, ai parte de un proces automatizat, eficient dar impersonal, în care dacă nu citești tu tot, nimeni nu te ia de mână să îți explice.
Indiferent de la cine închiriezi, regula de aur rămâne aceeași: citește contractul, pune întrebări și păstrează dovezile de plată.
Cum funcționează controalele în practică
Un lucru pe care mulți nu îl realizează e că sistemele de control au devenit extrem de sofisticate. În România, CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) operează camere fixe și mobile care scanează automat numerele de înmatriculare și le verifică în baza de date. Dacă mașina nu are rovinietă, amenda se generează automat.
Procesul e similar în Austria, unde ASFINAG monitorizează autostrăzile cu camere, și în Cehia, unde un sistem similar verifică vinietele electronice. Practic, nu te mai poate „prinde” cineva la un control fizic, ci totul se întâmplă digital. Asta înseamnă că nu poți conta pe noroc sau pe faptul că „n-o fi cameră pe drumul ăsta”. Camerele sunt peste tot, iar baza de date e actualizată în timp real.
Un detaliu interesant: în unele țări, amenzile pentru vehiculele cu numere de înmatriculare străine sunt procesate prin acorduri internaționale. Dacă primești o amendă în Austria cu o mașină înmatriculată în România, autoritățile austriece pot trimite notificarea direct în România. Nu mai e ca acum 15 ani, când o amendă din străinătate avea șanse mari să se piardă pe drum. Astăzi, sistemele sunt interconectate, iar recuperarea sumelor se face eficient.
Aspecte mai puțin cunoscute: taxa de pod, tuneluri și zone cu restricții
Pe lângă vinietele clasice și taxele de autostradă, mai există câteva categorii de taxe pe care le poți întâlni când călătorești cu o mașină închiriată.
Taxa de pod e probabil cea mai frecventă. Podul Öresund între Danemarca și Suedia, de exemplu, costă aproximativ 59 de euro pentru o mașină personală. Tunelul Mont Blanc între Franța și Italia are un tarif de circa 47 de euro pe sens. Sunt sume deloc neglijabile, mai ales dacă nu le-ai anticipat în buget.
Apoi sunt zonele urbane cu restricții sau taxe de congestion. Londra are celebra congestion charge, care costă 15 lire pe zi dacă intri în centrul orașului cu mașina. Stockholm și Göteborg au sisteme similare. Milano are zona cu trafic limitat (Area C), iar multe orașe italiene au zone ZTL (Zona a Traffico Limitato) unde accesul cu mașina e restricționat sau interzis, iar intrarea fără autorizație se sancționează cu amenzi de 80 de euro sau mai mult.
Cu o mașină închiriată, toate aceste taxe și amenzi cad în sarcina ta. Compania de închirieri nu te avertizează automat că intri într-o zonă cu restricții. E treaba ta să te informezi. Google Maps sau Waze te pot avertiza uneori despre astfel de zone, dar nu te baza exclusiv pe ele.
Trucuri și observații din experiența reală
Câteva lucruri pe care le-am învățat pe propria piele sau le-am cules de la alții, și care nu apar neapărat în ghidurile oficiale.
Primul: dacă închiriezi o mașină și pleci într-o călătorie prin mai multe țări, fă-ți o listă cu vinietele necesare înainte de plecare. Ia-le pe toate de acasă, de pe site-urile oficiale. Nu lăsa pe ultima sută de metri, pentru că la granița cu Austria, de exemplu, s-ar putea să nu ai semnal bun la internet, iar stresul de a cumpăra o vinietă de pe telefon în timp ce coloana din spate claxonează nu e ceva ce vrei să experimentezi.
Al doilea: păstrează toate confirmările de plată într-un folder dedicat pe telefon. Fă capturi de ecran și salvează emailurile de confirmare. Am un prieten care a fost oprit la un control în Slovenia și a putut arăta imediat pe telefon confirmarea vinietei. Totul s-a rezolvat în trei minute. Fără dovadă, ar fi fost cu totul altă poveste.
Al treilea: dacă călătorești frecvent cu mașini închiriate, ia-ți obiceiul de a verifica site-ul oficial al fiecărei țări înainte de plecare. Prețurile și regulile se schimbă. Austria, de exemplu, a modificat prețul vinietei la începutul lui 2024, iar Cehia a introdus un sistem complet nou de vinietă electronică în 2021. Ce era valabil anul trecut s-ar putea să nu mai fie actual.
Al patrulea, și poate cel mai important: nu presupune niciodată. Nu presupune că firma de închirieri a plătit tot. Nu presupune că vinieta dintr-o țară e valabilă și în alta. Nu presupune că nu sunt camere pe un anumit drum. Verifică, întreabă, confirmă. E singura metodă sigură de a evita surprizele.
Contextul european mai larg: încotro se îndreaptă lucrurile
Sistemele de taxare a drumurilor din Europa sunt într-o continuă evoluție. Există discuții la nivel european despre uniformizarea acestor sisteme, eventual prin introducerea unui sistem unic de taxare bazat pe distanța parcursă, care ar înlocui mozaicul actual de viniete și bariere. Germania, de exemplu, a încercat să introducă o vinietă pentru autostrăzi (Pkw-Maut) care ar fi aplicat-o doar conducătorilor auto străini, dar Curtea Europeană de Justiție a respins proiectul în 2019, considerându-l discriminatoriu.
Între timp, mai multe țări se orientează spre sisteme de taxare bazate pe satelit (GNSS), care ar permite o taxare precisă în funcție de distanța efectiv parcursă, tipul vehiculului și chiar nivelul de emisii. E un model considerat mai echitabil, dar implementarea la scară largă e complicată și costisitoare.
Pentru cei care închiriază mașini, o eventuală uniformizare ar simplifica mult lucrurile. În loc să cumperi viniete separate pentru fiecare țară, ai putea avea un singur sistem de plată care acoperă toată Europa. Dar până atunci, realitatea e cea pe care am descris-o: un puzzle de reguli diferite, pe care trebuie să îl rezolvi singur, de fiecare dată.
Ce rămâne de spus
Plata taxelor de drum cu o mașină închiriată nu e complicată, dar necesită un minim de atenție și pregătire. În România, rovinieta e de obicei inclusă în prețul închirierii, dar verifică mereu. Când călătorești în afara granițelor, responsabilitatea cade integral pe tine. Cumpără vinietele dinainte, păstrează dovezile de plată și citește contractul de închiriere cu atenție.
Nu e vorba de paranoia, ci de bun-simț. Exact cum nu pleci într-o excursie fără să verifici dacă ai actele la tine, tot așa nu pleci la drum fără să te asiguri că taxele sunt plătite. E una dintre acele chestii mici care, dacă le faci corect, nici nu le observi. Dar dacă le ignori, pot transforma o vacanță frumoasă într-o experiență neplăcută, cu amenzi, dispute și birocrație de care nu ai nevoie.
Drum bun și, mai ales, drum liniștit.
