Politica bazată pe resentimente a prins avânt în estul Germaniei, dar și vest-germanii se confruntă cu întrebări dificile.
Recent, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, a acordat un interviu unei publicații renumite, care a devenit viral. Titlul interviului a fost: „Mulor vest-germani le-a ajuns cuțitul la os”.
Discuția a fost menită să reamintească est-germanilor furioși, în special celor care se gândesc să voteze AfD din resentimente față de vest, că nemulțumirile lor de-a lungul celor 36 de ani sunt mai degrabă emoționale decât raționale. Brechtken a sugerat o lipsă de onestitate în analiza lor personală.
Acesta a afirmat că vestul Germaniei a demonstrat timp de 75 de ani că înțelege democrația și știe cum să gestioneze extremismul, având capacitatea de a contracara mișcările radicale și de a preveni ascensiunea unor partide precum AfD. În contrast, est-germanii au manifestat o tendință moștenită spre soluții autoritare.
Carolin Würfel, scriitoare și jurnalistă, a subliniat în analiza sa că este important de reflectat asupra distincției între istorie și opinie personală în aceste afirmații, dar a recunoscut că Brechtken a avut dreptate într-o privință.
AfD s-a născut în Vest și „mușcă” din Est
Furia percepută a est-germanilor, popularitatea AfD, precum și victoria extremiștilor în Saxonia-Anhalt ar trebui să servească drept oportunitate pentru a reaminti câteva fapte istorice și pentru a adresa întrebări pe care Brechtken pare să le fi evitat. AfD a fost înființat în vestul Germaniei, iar mulți dintre liderii săi provin din landuri vestice. O întrebare esențială este de ce est-germanii sunt atrași de AfD, dar la fel de importantă este și întrebarea despre motivațiile vest-germanilor de a sprijini un astfel de partid, alegând estul ca teren propice pentru dezvoltarea sa.
Landurile din vestul Germaniei, care au susținut că au realizat denazificarea după 1945 și care s-au mândrit cu memoria trecutului nazist, trebuie să analizeze motivele pentru care fascinația față de extremism continuă să persiste. De asemenea, se pune întrebarea de ce nu există structuri eficiente împotriva extremismului și de ce sistemul actual pare să permită creșterea acestor mișcări.
„Copilul” din ’89 a crescut și e furios
În 1989, mulți est-germani sperau într-o alternativă între socialism și capitalism, iar reunificarea nu era neapărat opțiunea preferată. Modificările rapide și deciziile impuse au lăsat o impresie de gestionare defectuoasă. Apoi a venit Treuhand, agenția responsabilă cu privatizarea economiei fostei RDG, care a dus la pierderea a 94% dintre companiile est-germane.
În anii 1990-1991, oamenii au protestat nu împotriva propriului guvern, ci împotriva percepției că Germania de Vest era ocupantul. Ei cereau alegeri noi și renegocierea acordurilor care i-au lăsat fără locuri de muncă, în timp ce șomajul creștea rapid.
Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand, a fost întrebat dacă se teme de o nouă revoluție în Germania de Est, dacă situația nu se va îmbunătăți. Atunci, est-germanii erau tratați ca un copil care trebuia să respecte ordinele unui părinte mai înțelept. Acum, acel „copil” a crescut, dar își amintește experiențele și se agață de ele cu intensitate.
Mesajul percutant cu care AfD a cucerit Estul
Una dintre principalele promisiuni ale AfD este recâștigarea controlului. Evenimentele din Saxonia-Anhalt au depășit simpla chestiune a controlului, fiind motivate de o dorință de revanșă. Estul a îndrăznit să spună „ajunge” unui Vest copleșitor. Ulrich Siegmund, reprezentantul AfD, a afirmat că rezultatul arată că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.
Aceste cuvinte au rezonat profund cu mulți alegători. Marea majoritate a acestora nu sunt familiarizați cu programul AfD și nu par interesați de conținutul acestuia. Ceea ce i-a convins a fost mesajul simplu că sunt ascultați și văzuți.
Siegmund a organizat evenimente în întreaga regiune, oferind cârnați, bere și muzică, creând astfel un sentiment de comunitate în localitățile afectate de depopulare. Mesajul transmis a fost: „Voi contați”. Pentru mulți, AfD a oferit atenție în schimbul votului, iar pentru moment, aceasta a fost cea mai importantă chestiune.
Orice va urma, toată lumea a știut
Partidul extremist a fost fondat de vest-germani, sprijinit de est-germani, și acum aspiră la putere pe întreg teritoriul Germaniei. Programul său reflectă idei care, odată, au necesitat un război și o înfrângere totală pentru a fi îngropate: rasismul, credința în superioritate și disprețul față de cei excluși.
Aceasta nu este doar o problemă regională, ci una națională, care ar trebui să preocupe fiecare cetățean german, subliniază Carolin Würfel.
Un vot pentru AfD reprezintă un vot pentru aceste convingeri, indiferent de furia sau dezamăgirea care le însoțește. În aprilie 1932, Partidul Nazist a devenit cea mai puternică formațiune politică în alegerile din Saxonia-Anhalt, obținând 40,7% din voturi.
Indiferent de ceea ce va urma, va fi greu de spus că nu am știut.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/politica/de-ce-multi-est-germani-voteaza-afd-nu-este-o-ispita-mostenita-din-dictatura
Sursa foto: Inquam Photos
